Deja toata chestiunea devine ridicola. Rusia nu poate castiga razboiul decat daca suntem cu totii atat de ingramaditi de prosti, incat acceptam minciunile Kremlinului si jocul asta infinit de fum si umbre. Iar Rusia nu se va opri pana nu e infranta decisiv militar. Era valabil si acum 3 ani, e la fel de valabil si acum.
Mi se par de necrezut discutiile nesfarsite chiar intre europeni despre „fortele de mentinere a pacii”. Care pace, suntem normali la cap? SUA nici nu ne-a bagat in seama la discutiile cu rusii, negociaza o „pace” ale carei conditii se cuvine sa le ghicim noi si sa incercam dupa aceea sa vedem noi cum poate fi respectata, ca SUA zice ca nu e treaba ei. Pace pe care o discuta Rusia cu SUA in ce calitate? Care „pace” daca Rusia n-are nici cea mai mica intentie sa opreasca razboiul, si nici vreun actor zdravan la cap, Ucraina sau europenii, n-ar accepta prostiile izvorate de pe la Washington si Moscova care circula prin spatiul public? Avem de la americani „impartirea Ucrainei pe modelul Germaniei”, de parca Ucraina e agresorul si a fost infranta, iar Rusia si SUA sunt si de data asta aliati, ca sa aiba analogia cu al Doilea Razboi Mondial vreo noima.
Avem „recunoasterea anexarii Crimeei”, de parca SUA poate reboteza orice i se nazare pe harta Golful Americii. Avem infinite nuantari si discutii sofisticate, de parca Ucraina n-ar fi stat suveran si toate tarile de pe planeta ar fi „obiect”, nu „subiect” de drept international, cu propriile politici, cu autonomie decizionala, cu politica interna, cu electorate si alegeri si public care nu e cu totul un terci MAGA-putinist. In loc de „fortele de mentinere a pacii”, avem nevoie sa trimitem in Ucraina la antrenat propriii militari, daca tot ne facem calcule ca Rusia ne-ar putea ataca si pe noi. Pierdem infinita vreme cu tocat vorbe in loc sa-i dam Ucrainei ce-i trebuie sa castige, nu sa ne mulam pe prostiile arogante ale lui Trump si Putin. Si in timpul asta ne facem si ca Rusia n-ar fi deja in razboi cu noi, de la sabotaj la dezinformare, cu motoarele turate la maxim, asteptam „pacea”.
Discutia despre Ucraina ca stat membru NATO, daca sa fie „off the table” sau nu, daca sa i se aplice Ucrainei Articolul 5 fara sa fie membru NATO samd. Iarasi ma intreb, suntem normali la cap? Nu Ucraina, ci NATO are nevoie de intrarea Ucrainei in NATO. Nu SUA, ci Ucraina ar fi cea mai puternica garantie de securitate pentru Europa, cand singura amenintare reala e Rusia si Ucraina e fix intre noi, pe harta. In acest moment Ucraina e cea mai puternica armata de pe planeta, nu in lupte pe foaia de hartie, ci pe teren, testata si antrenata in conditii reale. Razboiul ultimilor 3 ani arata cata risipa de bani s-a facut in Vest pe armament de miliarde, dezvoltat in conditii pur teoretice, armament care poate fi distrus cu o drona de cateva sute sau mii de dolari si care echivaleaza cu o luna-doua de pierderi pentru rusi. Ucraina ar trebui sa ne invete pe noi, nu invers.
Ucraina ar trebui sa ne scrie caietele de sarcini pentru armament, nu sa stam noi sa cugetam daca ii mai dam un tanc sau trei care rezista o zi pe front si daca merita un loc in NATO ca asta inseamna ca ne asumam noi c-o aparam. Iata Realpolitik in splendoarea sa: Germania analizeaza de 3 ani daca sa dea cateva din cele 150 de rachete Taurus pe care le are sau daca nu cumva o fi „risc de escaladare” – de parca Rusia n-ar fi turata la maxim in Ucraina, mai are ea pe undeva niste asi in maneca, magarii aia pe care i-a introdus ca transport pe front sunt la deruta. Singura tara din Europa cu adevarat constienta de ce inseamna pericolul rusesc e Ucraina, apoi, in mai mica masura si cu mai putine resurse balticii, pe care alti europeni i-au tratat oricum ca pe niste tacaniti isterici si-o fac si acum.