Discursul senatorului Claude Malhurst în Senatul francez de zilele trecute care a „devenit viral”, și tipărit astăzi în Washington Post. Aici tradus din franceză. E genial!

Dle președinte, domnule prim-ministru, doamnelor și domnilor miniștri, dragi colegi,
Europa se află într-un moment critic de cotitură în istoria sa. Scutul american dispare, Ucraina riscă să fie abandonată, iar Rusia se întărește.

Washington a devenit curtea lui Nero, un împărat incendiere, curți supuși și un clovn cu ketamină gata să epureze administrația publică.

Aceasta este o tragedie pentru lumea liberă, dar în primul rând o tragedie pentru Statele Unite. Mesajul lui Trump este ca nu ajuta sa-i fii aliat pentru ca nu te va apara, iti va impune mai multe tarife decat dusmanii lui si ameninta ca va pune mana pe teritoriile voastre sustinand dictatorii care va invadeaza.

Regele comerțului arată acum care este comerțul cu artă când stai întins pe burtă. El crede că va intimida China predându-se președintelui rus Vladimir Putin, dar președintele chinez Xi Jinping se confruntă cu o astfel de trădare și, fără îndoială, grăbește pregătirile sale pentru invadarea Taiwanului.

Niciodată în istorie un președinte american nu s-a predat inamicului. Niciodată un președinte nu a susținut un atacator împotriva unui aliat. Niciodată un președinte nu a călcat în picioare Constituția Americană, a emis atâtea decrete ilegale, a demis judecătorii care îl puteau împiedica, a concediat întreaga conducere militară dintr-o singură lovitură, a slăbit tot echilibrul puterii și a preluat controlul pe rețelele sociale.

Aceasta nu este o întorsătură împotriva illiberalismului, este începutul confiscării democrației. Să ne amintim că a durat doar o lună, trei săptămâni și două zile pentru a răsturna Republica de la Weimar și constituția acesteia.

Am încredere în puterea democrației americane și țara protestează deja. Dar într-o lună Trump a făcut mai mult rău Americii decât în patru ani de la ultima președinție. Eram în război cu un dictator; acum luptăm cu un dictator susținut de un trădător.

Acum opt zile, în același timp Trump l-a bătut pe președintele francez Emmanuel Macron pe spate la Casa Albă, Statele Unite ale Americii au votat împotriva europenilor cerând retragerea trupelor ruse.

Două zile mai târziu, în biroul oval, militarul absent Trump a dat lecții morale și strategice președintelui ucrainean și consilierului de război Volodymyr Zelensky înainte de a-l demite din funcția de urmăritor și de a-i ordona să se depună sau să demisioneze.

În acea noapte a mai făcut un pas în dizgrație prin oprirea livrării armelor promise. Ce ar trebui să facem în fața unei asemenea trădări? Răspunsul este simplu: rămâi ferm.
Și în primul rând să nu ne înșelăm. Înfrângerea Ucrainei ar fi înfrângerea Europei. Statele baltice, Georgia și Moldova sunt deja pe listă. Obiectivul lui Putin este de a reveni la acordul de la Yalta, unde jumătate din continent i-a fost lăsat lui Stalin.

Țările din sudul global așteaptă rezultatul conflictului pentru a decide dacă vor continua să respecte Europa sau dacă sunt libere să o calce în picioare.

Ce vrea Putin este sfârșitul ordinii mondiale, stabilită acum 80 de ani de Statele Unite și aliații săi, când primul principiu a fost interdicția de a dobândi teritorii prin forță.

Această idee este însăși temelia Națiunilor Unite, unde americanii votează astăzi agresorul și împotriva celor atacați, pentru că viziunea Trumpian este de acord cu cea a lui Putin: o revenire la sferele de influență, unde marile puteri dictează soarta națiunilor mici.

Groenlanda, Panama și Canada pentru mine, Ucraina, statele baltice și Europa de Est pentru tine, Taiwan și Marea Chinei de Sud pentru el.

La petrecerile lui Mar-a-Lago printre oligarhii de golf, acesta se numește „realism diplomatic”.De asta suntem singuri. Dar povestea căreia nu-i poți rezista lui Putin este falsă. Contrar propagandei Kreml-ului, Rusia merge rău. În trei ani, așa-numita armată ca mărime din lume a reușit să ia doar niște firimituri dintr-o țară care are de trei ori mai puțini locuitori.

Cu ratele dobânzii la 25%, prăbușirea valutelor și a rezervelor de aur și o criză demografică Rusia este la un pas de abis. Linia vieții americane către Putin este singura cea mai strategică greșeală comisă vreodată în timpul unui război.

Șocul este sever, dar are o virtute. Europenii ies din negare. Într-o singură zi la München, au înțeles că supraviețuirea Ucrainei și viitorul Europei sunt în mâinile lor și că au trei imperative.

În primul rând, accelerarea ajutorului militar acordat Ucrainei pentru a compensa abandonul SUA, pentru ca Ucraina să reziste, și bineînțeles pentru a-și asigura locul și al Europei la masa negocierilor.

Acest lucru va veni cu un cost. Va necesita încetarea tabuului în jurul utilizării activelor rusești înghețate. Va necesita ocolirea aliaților Moscovei în Europa prin formarea unei coaliții doar de țări doritoare, desigur cu Marea Britanie.

În al doilea rând, cereți ca fiecare acord să includă restituirea copiilor și a prizonierilor răpiți și garanții absolute de securitate. După Budapesta, Georgia și Minsk știm cât valorează afacerile lui Putin. Aceste garanții necesită suficientă putere militară pentru a preveni o nouă invazie.

In sfarsit si asta e cea mai urgenta, pentru ca va dura mult, trebuie sa reconstruim apararea europeana neglijata, care s-a bazat pe scutul de siguranta american din 1945 si a fost inchis dupa caderea Zidului Berlinului.

Este o sarcină herculeană, dar succesul sau eșecul ei va determina cum vor fi judecați liderii Europei democratice de astăzi în cărțile de istorie ale viitorului.
Friedrich Merz tocmai a declarat că Europa are nevoie de propria alianță militară. Aceasta este o recunoaștere a faptului că Franța a avut dreptate timp de decenii în pledoaria autonomiei strategice.

Acum va fi construit. Va necesita investiții masive, consolidarea Fondului european de apărare în afara criteriilor de la Maastricht, armonizarea sistemelor de arme și muniții, accelerarea apartenenței Ucrainei la UE, care astăzi are cea mai mare armată din Europa, reconsideră locul și condițiile de descurajare nucleară bazată pe capacitățile franceze și britanice și restart Apărare antirachetă și programator prin satelit.

Planul anunțat ieri de Ursula von der Leyen este un bun punct de plecare. Și va necesita mult mai mult.
Europa va deveni din nou o putere militară doar redevenind o putere industrială. Cu alte cuvinte, raportul Draghi trebuie aplicat. Pe bune.

Dar armamentul real al Europei este armamentul său moral.
Trebuie să convingem opinia în fața oboselii și fricii de război, și mai ales în fața co-jucătorilor de extremă dreapta și de stânga ai lui Putin.

Ei spun că vor pace. Ce nu spun ei este că pacea lor este capitularea, o pace cu înfrângerea, înlocuirea unui de Gaullian Zelensky cu un Pétain ucrainean sub degetul lui Putin. Pace pentru colaboratorii care timp de trei ani refuză să sprijine ucrainenii.
Acesta este sfârșitul Alianței Atlantice? Riscul este imens. Dar în ultimele zile, umilirea publică a lui Zelensky și toate deciziile nebunești luate în ultima lună i-au făcut în sfârșit pe americani să reacționeze.

Urnele scad. Oficialii republicani sunt întâmpinați de mulțimi ostile din circumscripțiile lor. Chiar și Fox News devine critic.
Trumpiștii nu mai sunt în măreție. Ei controlează executivul, parlamentul, curtea supremă și rețelele sociale.

Dar în istoria Americii, susținătorii libertății au câștigat întotdeauna. Încep să-și ridice capul.

Soarta Ucrainei se decide în tranșee, dar depinde și de cei care în Statele Unite vor apăra democrația, iar aici, de capacitatea noastră de a uni europenii, de a găsi mijloacele pentru apărarea lor comună și de a face din Europa puterea de altădată, și ezitați să rămâi din nou.

Părinții noștri au învins fascismul și comunismul pentru sacrificiul suprem.
Sarcina generației noastre este să învingă cei 21. totalitarismele secolulu