Francmasoneria din România are rădăcini adânci în Principatele Române, precursoarele României moderne. Dacă în 1717 se constituia Marea Lojă Unită a Angliei – devenită Marea Lojă Mamă a Lumii – numai după 17 ani, în 1734 la Galați și în 1735 la Iași, capitala Principatului Moldovei, se puneau bazele primelor Loji Masonice de pe pamantul românesc.

Un moment de cotitură în istoria francmasoneriei moderne din România l-a constituit crearea unei Mari Loji Naționale de către Căpitanul Costache MOROIU prin punerea sub obediență a 14 Loji la data de 8/20 septembrie 1880. Același Mare Maestru, Costache MOROIU, fondează în perioada 8/20 septembrie 1881 Supremul Consiliu de grad 33 pentru Ritul Scoțian Antic și Acceptat sub jurisdicția Supremului Consiliu din Napoli.

În anul următor, la 15 noiembrie 1882, când avea o Lojă de perfecțiune și un Capitul, prinde viață Supremul Mare Capitul al Arcului Regal din România.

Revista masonica „Triunghiul“ publica Decretul din 15 noiembrie 1882 prin care se aproba Întroducerea în România a Ritului „Royal Arch“ avand 4 grade: Maestru Perfect, Maestru Distins, Excelent Mason și Royal Arch.

Un document din 1883 statua independența Ritului Royal Arch față de celelalte entități masonice conduse – toate – de Costache MOROIU: Marea Loja Națională Româna (8/20 septembrie 1880), Ritul Scotian Antic și Acceptat (20 septembrie 1881), Ritul Antic Primitiv de Memphis (4 decembrie 1881).

Decretul din 1 ianuarie 1883 mai statua și titulatura oficială a forului suprem al Ritului: Supremul Capitul al Ritului Royal Arch al României. Documentul sublinia clar că Masoneria Română, de orice Rit, lucra Ad Universi Terarum Orbis Summi Architecti Gloriam – Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului.

www.ritulyork.ro/YorkInRomania/